Clişeele

Astăzi mi s-a pus pata pe clişee. Recunosc că mi-a atras curiozitatea un articol  on-line despre 10 clişee pe care trebuie să le eviţi în scrierea unui cv…ok…că nu ai voie să te lauzi singur prea mult asta o ştim cu toţii…sau că nu ai voie să minţi etc….dar acum a venit una nouă un cv trebuie să fie original şi fără clişee de exprimare….

            Se pare că mi s-a pus pata şi pe faza asta cu originalitatea…că de când cu vedete din astea cu lady gaga…şi mai ştiu eu ce doamne care vor să iasă în evidenţă în orice chip…trebuie să te dai dea rostogolul şi să fii altfel cu orice preţ….se pare că chiar şi în scris...

            Mă gândesc acum oare un om de HR caută pentru mecanic auto de exemplu o persoană care să îşi pună poza cu el la locul de muncă asudat şi plin de ulei de motor, sau un tânăr care a lucrat 5 ani să zicem la un call center să îşi dea mostre mp3 cu ce fel de conversaţii a avut el la fostul loc de muncă…aşa ca să îşi dea seama un potenţial angajator de vocea lui, daca e smooth sau îi ţipă clientului în urechi, de strategia cu care abordează problemele şi capacitatea lui de rezolvare a conflictului…..mă îndoiesc că ar aprecia…sincer acest domn sau doamnă de HR asemenea abordări….

            Aşa că ce are toată lumea cu clişeele???...sunt pur şi simplu niste chestii bune…şi care fiindcă au fost bune…le-au repetat şi alţii…acum să ne scuze angajatorul…că nu putem fi cu toţii originali…perfecţi…frumoşi…şi eventual single…fără perspective în viaţă sau mai bine zis fără viaţă şi ready să murim pe baricade...eventual şi gratis…că doar e criză…

Un angajator serios se uita mai degrabă la studii şi experienţă şi nicidecum nu elimină un candidat...aşa cum susţinea articolul în cauză...dând search pe google să constate daca frazele conţinute într-un CV mai există şi la alţii.

            Să reinventăm apa caldă….să nu mai spunem bună ziua…ca deh e banal…o spune toata lumea…excesiv…hai să zicem de-acum încolo să ai o zi calitativă, sau să ai o zi de top…

            Acceptând, cu o oarecare reţinere, că sunt anumite reţete ale succesului şi crezând mai mult în teoria că până la urmă daca nu te-a lovit viaţa asta cu un dram de noroc nu ai cum sa ai o reţetă magnifică ce îţi asigură succesul…mă înclin în fata clişeelor şi cred sincer ca nu putem trai fara ele

Despre speranţă...

Speranţă vis, dorinţă... acea luminiţă de la capătul tunelului care ne face pe toţi să credem că o să fie bine!...într-o zi aşezată cuminte într-un viitor incert departe, aproape...dar undeva acolo sigur...

Speranţa e un colac de salvare, pe care te aştepţi să-l primeşti atunci când ai nevoie...când te scufunzi şi te zbaţi şi ai nevoie de el să ieşi la suprafaţă, să pluteşti...

Speranţa e o iluzie, sau chiar o minciună, e certitudinea de a te minţi singur, de a te convinge tu pe tine că totul e temporar şi că va veni clipa aia...acea clipă mirifică...ce va face o diferenţă în bine...în ce crezi tu că e mai bine pentru tine....

Şi dacă te încurcă la maxim? te încurcă în a savura prezentul aşa cum e el, te determină să fii nemulţumit şi crezând în ziua ideală că nu vei mai fi...nemulţumit de orice... de kilogramele în plus, de vârstă, de bani, de trafic, de job,  de orice....Speranţa ne face să credem că va fi mai bine într-o zi, însă cu cât trece timpul observăm că kilogramele s-au acumulat, vârsta nu are nicio şansă să dea înapoi, pfiu...banii....se evaporă de zici că portofelul tău conţine o substanţă secretă, care se activează la două zile după salariu, traficul...hahahahahah....să fim serioşi...it can only get worse, iar job-ul cu siguranţă că îi găseşti un cusur fără prea mari eforturi...prea departe, prea aproape, prea mulţi colegi, prea puţini, prea mulţi şefi, prea puţini şefi, prea multe task-uri, prea puţine task-uri şi pot continua lista la nesfârşit.

Dacă privim în urmă ne gândim ah! ce bine era...eram tineri, senini, fără griji etc....dacă privim în prezent suntem nemulţumiţi...iar viitorul e creat pe iluzii....

Acum 3 ani visam şi speram la viitor iar acum când trăim acel viitor ne gândim cu nostalgie la trecut...şi iată cum ne complicăm singuri existenţa...când de fapt tot ce e de făcut e să trăim prezentul aşa cum e el, cu ale lui clipe....

Life is like a box of chocolate, you never know what you gonna get a zis Forest...aşa că relax, slow down, cool down....oricum de cele mai multe ori nu depinde de noi.......