Pentru a intra in starea care m-a determinat sa scriu acest post...se acceseaza acest link:
Ianuarie…duminca…dimineata…cafea….miroase in toata casa divin…muzica de relaxare…afara e frig…si nu am nici macar curaj sa privesc pe geam, asa ca ascult acorduri care imi aduc aminte de vara si soare…preferatele mele.
In aceste momente imi revine in minte fraza care m-a facut sa ma gandesc…de prea tanara parca…la timp. Marin Preda scria la finele romanului sau Morometii…si timpul nu mai avea rabdare…
Pare asa in viata tuturor ca avem atat de mult timp la dispozitie, sa ne purtam cum vrem, sa nu ne gandim la viitor, sa stam suparati, sa fim egoisti fara sa ne pese pe cine ranim si daca ranim…
Am avut momente in care ma suparam pe Bubu ca imi rodea pantofii, am avut momente in care il certam ca nu tacea din gura cand ma asezam la masa, ca vroia si el o bucatica de friptura…iar eu il certam si ii explicam ca NU ! asta nu e mancare pentru catei…e de oameni…eu nu iti mananc tie bobitele…si da am momentele astea in care as da timpul inapoi sa nu il mai cert niciodata, in care chiar daca il certam pentru ca il iubeam…el nu intelegea asta…am zis ca va fi alaturi de mine o vesnicie…ei bine…nu.
Nu ma gandesc la mine ca as fi un om rau, insa cu toate astea nici nu ma gandesc ca as fi un om bun. A nu face rau nu echivaleaza cu a face bine. E exact ca atunci cand te gandesti la tine si faci miscare in fiecare zi, iar dupa te duci si te infuleci cu tot ce ai prin frigider. Ce-ai facut ? NIMIC !
Suntem atatia care nu facem nimic, care uitam ca si daca numele nostru nu va ramane scris in istorie…nu inseamna ca trebuie sa trecem prin viata ca si cum ar tine o vesnicie…
Cineva imi spunea ca vreau sa ma tii minte…ca as fi fost cel mai bun lucru pe care l-ai intalnit vreodata…si m–am gandit mult la asta si m-am intrebat eu cum vreau sa fiu tinuta minte ? si m-a lovit...eu vreau sa fiu tinuta minte pentru zambetele pe care le-am provocat, pentru bucuria pe care am adus-o in suflet, pentru momentele in care am facut pe cineva sa simta ca traieste, pentru momentele in care am fost aproape cand avea nevoie…chiar daca eu nu aveam timp…
Asa ca am sa incep de azi cu mine…la o cafea, o muzica buna…si o lumanare cu aroma de lamaie…sa invat sa fiu acel om bun…care provoaca zambete….
