Citeam acum ceva timp in OSHO ca ego-ul este
cel care ne blocheaza existenta si ne impiedica sa fim intr-adevar fericiti.
„Omul a uitat cine este el cu adevarat. El este aproape hipnotizat de o
anumita idee despre el insusi pe care o poarta cu sine toata viata fara sa stie
ca nu este el, ci numai umbra sa. Iar aceasta umbra nu poate cunoaste nici un
fel de implinire”(Osho)
Este si foarte adevarat ca o
data ce ai fost crescut intr-un anumit tip de societate, cu o anumita educatie
si anumite valori este greu ca ulterior sa te desprinzi de ele, pentru ca ele
raman acolo undeva in tine fara sa constientizezi, si ies la iveala atunci cand
te astepti mai putin.
De mici am fost invatati sa
actionam si sa gandim intr-un anumit fel. Ca sa le facem pe plac parintilor,
profesorilor, societatii, am respectat aceste reguli crezand ca facandu-le lor
pe plac o sa ne fie si noua bine. Astfel, a reusit sa creasca in noi ego-ul,
ego-ul care ne hraneste existenta in a face lucruri si a spune vorbe pentru a
obtine confirmari si aprobari. Ne ajuta in a crea iluzii asupra propriei
noastre vieti, el de fapt nereusind decat sa ne umbreasca drumul.
Ego-ul este cel care pretinde
ca suntem ceva ce nu suntem in realitate, este cel care ne impiedica sa iubim in
adevaratul sens al cuvantului.
Iubirea nu este un schimb de
nevoi, iubirea este iubire. Poti iubi pe cineva si daca nu faci parte din viata
sa, poti iubi pe cineva si daca acel cineva nu te iubeste.
Din ego nu se naste iubire, ci
co-dependenta. El da dependenta de indeplinire a nevoilor iar cand nevoile sunt
indeplinite renuntam si mergem mai departe fara sa ne mai uitam inapoi, fara sa
ne mai pese de ce lasam in urma.
Vorbeam deunazi cu un bun
prieten despre lumea asiatica. Desi fug de cele mai multe ori de generalizari
nu am cum sa neg niste adevaruri generale din punct de vedere sociologic. Eu
cand ma gandesc la Europa, la oamenii care traiesc in Europa ma gandesc instant
la capitalism, consumatorism dus la extrem, nevoie de material si uitare de
sine in urmarirea unor castiguri care mai de care mai putin importante pentru a
hrani acel ego atat de prezent in vietile noastre. Iar cand ma gandesc la
cultura asiatica ma gandesc la simplitate, bunatate fata de cel de langa tine,
respect fata de natura si fata de semeni.
Si atunci ma intreb oare ce ma
face sa ma simt mai bine ? Sa privesc in oglinda o geanta pe care nu mi-as
permite-o niciodata sau sa primesc o floare de la un copil care alearga descult
pe strada ?
Ego-ul este frica. Este frica de a nu fi acceptat, aprobat
iar frica inhiba pofta de viata, veselia. Ego-ul ne face sa ranim oameni care
ne iubesc, ne face sa ignoram adevaruri care ne inconjoara, ne face sa spunem
lucruri pe care nu le simtim cand de fapt pentru a fi fericiti nu trebuie decat
sa il eliberam. Sa eliberam ego-ul si sa ne permitem sa fim asa cum suntem noi
in realitate, sa invatam sa iubim si numai asa putem fi cu adevarat fericiti.
Intotdeauna am spus ca oameni care
au ego sunt oamenii care pot fi cel mai usor de manipulat. Le spui mereu ce vor sa auda si vei avea
mereu controlul asupra lor. E trist si pentru tine dar si pentru ei daca
recurgi la astfel de metode pentru ca se traieste de fapt in minciuna care va
defula mai devreme sau mai tarziu.
Viata fara ego simt eu, inseamna
libertate iar libertatea este fericire.
Wayne Dyer autor si speaker in
domeniul autodezvoltarii sustine urmatoarele idei atunci cand vine vorba despre
ego:
1. Ceea ce va ofenseaza, doar
va slabeste si mai mult asa ca incetati sa va mai simtiti ofensati pentru ca
duce de fiecare data la atac, contraatac si razboi, iar razboiul poate fi atat
de dureros ca la sfarsit e posibil sa nu mai conteze cine a iesit invingator.
2. Nevoia de castig trebuie eliberata. Intotdeauna va exista cineva
mai tanar, mai frumos, mai norocos, mai bine pregatit, mai potrivit iar
cautarea exclusiva in a castiga orice tip de competitie nu este decat calea
sigura de a trai o viata plina de frustrari. A juca in schimb de dragul
jocului, poate aduce mai multa satisfactie si bucurie pentru ca asa te poti
concentra si asupra a ceea ce este nu numai a ceea ce va fi.
3. Ego-ul este sursa a multe
conflicte pentru ca ne impinge de fiecare data sa le spunem celor din jur ca
gresesc, asa ca eliberati-va de nevoia
de a avea tot timpul dreptate. Spiritul creativ este bland, iubitor si
receptiv; nu este furios, plin de resentimente sau tristete. Eliberand nevoia
de a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre, este ca si cum i-ati
spune ego-ului vostru, eu nu sunt sclavul tau.
4. Eliberati nevoia de a fi superior pentru ca adevarata noblete nu
inseamna a fi mai bun decat altcineva ci inseamna a fi mai bun decat erai tu.
Ego-ul ne face sa vedem doar ce
se intampla rau si urat, ne face sa ne simtim mereu nedreptatiti si ne face sa credem ca totul ni se cuvine. Din
cauza lui uitam sa privim bunatatea si frumusetea ce ne inconjoara, ne face sa
uitam sa zicem « Multumesc » asa ca in tendinta de a ma elibera incep prin a adresa un Multumesc tuturor celor care exista in viata mea si le dedic
melodia de mai jos:
