sâmbătă, 30 iunie 2012

Femeia la 30 de ani


Mi-am tot propus de ceva timp să dedic în luna iunie un articol femeii de 30 de ani. M-am tot gândit la un titlu pompos, răsunător…nu sunt mulţumită de ce mi-a venit în minte aşa că am ales un titlu simplu şi am să scriu un articol simplu, sincer cu ceea ce simt şi ce cred despre Femeia la 30 de ani.
30 de ani e un moment de cotitură. Nu ştiu dacă părinţii noştrii îl resimţeau la fel, însă generaţiile care împlinesc acum 30 de ani parcă resimt vârsta asta, aşa mai mult ca o corvoadă, ca o secure care atârnă asa de pe la 27 de ani deasupra capului şi care coboară încet şi sigur şi ajunge să facă ravagii fix la 30 de ani, când bate gongul şi schimbi mult râvnitul prefix cu 2.
Nu m-am decis încă, dacă să cred în faptul că există coincidenţe sau că lucrurile se întâmplă într-adevăr cu un motiv, DAR acum pe cuvânt că esti maxim de derutat când constaţi că mayaşii au prezis sfârşitul lumii chiar în anul în care faci 30 de ani.
Îmi propusesem să fac extrem de multe până la vârsta asta pentru ca încet dar sigur s-au indus în subconştientul meu ideile că dupa 30 de ani nu mai poţi face nimic: că nu mai poţi să mai slăbeşti, că dacă nu te măriţi până atunci nu te mai ia nimeni, că e târziu să faci copii, că e bine să ai deja o carieră solidă, că eşti prea bătrână să porţi fustă mini, că nu mai merge să îţi trezeşti vecinii cu muzica dată la maxim, cum făceai în adolescenţă înainte să pleci dimineaţă la şcoală, că nu mai merge machiajul sidefat ziua, că e ridicol să mergi în cluburi, că…într-adevăr câte şi mai câte de cred că aş putea să scriu până mâine despre aceste lucruri imposibil de realizat…
Din lista cu toate cele propuse am reuşit că în intervalul 27-30 să fiu într-o panică totală de alergat dupa himere. Toată lumea din toate cercurile de prieteni vorbeau de cât de oribil e să ai 30 de ani aşa că „ Hai să trăim acum cât putem!!!” de parcă după vârsta asta oriunde vei merge ţi se va cere buletinul şi nu o să mai fii primit nicăieri.
“- Bună ziua, vreau şi eu vă rog o pâine.
-         Bună ziua, Vârsta?
-         Păi 30.
-         Ne păre rau dar aici nu servim decât până la 29 de ani!
-         Ştiţi vreun loc unde pot găsi ?
-         Nu ştiu ce să zic, încercaţi în provincie! »  
Îmi aduc aminte de un amic ce a cunoscut o tipă care îi plăcea foarte mult, întrunea multe din calităţile pe care şi le dorea el la o femeie, însă în momentul în care a aflat că are 30 de ani, nu a mai căutat-o niciodată.
Încă o dată constat cât de prinşi suntem de propriile prejudecăţi, de cât de mult ne impunem singuri bariere şi limite şi de cât de puţini au acel curaj de a trăi pur şi simplu.
« Femeia la 30 de ani este cea mai frumoasă pentru că atunci ştie ce vrea şi cum să ceară » îmi zicea mie acum câteva luni un om tare drag mie în discuţiile noastre despre panica mea existenţială. Am început să mă gândesc la replica lui şi mi-am dat seama că femeia la 30 de ani este cea mai frumoasă pentru că atunci ştie ce vrea şi face tot posibilul să obţină ceea ce vrea însă femeia care face diferenţa, şi despre care scriu eu în aceste rânduri este cea care învaţă până la vârsta asta să câştige şi să piardă cu aceiaşi eleganţă…
30 nu este de bife, să bifăm una şi cealaltă doar pentru că…trebuie. 30 ca şi restul vârstelor pe care urmează să le împlinim este despre cine eşti şi de noi înşine depinde ca cine suntem să corespundă la orice vârstă cu cine vrem să fim.
Până la vârsta asta ce cred eu că este cel mai important este că am constatat că până acum doar am învăţat cum să trăiesc frumos, cum îmi place, cum simt, lângă cine simt iar de-acum încolo nu îmi rămâne decât să pun în aplicare…
Aşa că DA Femeia la 30 de ani e frumoasă, fie că are o familie sau nu, fie că e împlinită profesional sau nu, e frumoasă pentru că acum ştie: să iubească, să asculte, să privească, să savureze, să câştige, să piardă, să plângă, să râdă, să ofere, să primească şi mai mult ca niciodată ştie când şi cu cine merită să bea un pahar de vin roşu…
Se împlineşte în putin timp o lună de când am împlinit 30 de ani şi declar cu toată sinceritatea că a fost cea mai frumoasă lună din ultimii trei ani de bântuială printre himere. Am trăit cele mai frumoase clipe alături de oameni lângă care nu mă aşteptam să fiu, alături de prietenii, care mi-au dovedit încă o dată cât de norocoasă sunt că îi am, alături de familia mea, în cadrul căreia ma bucur atât de mult că mă aflu.
Aşa că eu sunt femeie, am 30 de ani şi în cinstea vârstei mele închin pentru că  vreau un pahar de vin roşu, iar dacă nu mai am vin roşu în casă, ştiu ce am de făcut J.


 P.S. Astăzi 30 iunie, am aflat dintr-un reportaj TV că în Guatemala s-au descoperit cele mai vechi calendare maya care supriză: anunţă că NU vine sfârşitul lumii…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu