Nu vreau sa transform acest blog intr-unul exclusiv feminist sau intr-unul destinat promovarii zambetului tamp de pe buze in orice situatie, si nici nu vreau sa imi elimin publicul masculin care este mai sceptic, pragmatic si mai ancorat in realitate, cel putin asa sustin ei (eu una sunt de alta parere in ceea ce ii priveste), insa imi doresc extrem de mult, sa promovez prin toate caile posibile, ca chiar daca viata nu se imparte in alb si negru, si avem de multe ori in fata ochilor nuante de gri…cat de usor e sa arunci din in cand o pata roz si cat de mult depinde asta de tine.
Am fost “acuzata” de optimism excesiv si mi s-a aruncat de foarte multe ori in fata cu tenta de repros „inca nu ti-ai pierdut copilul din tine!”.
Am vazut o emisiune la un moment dat extrem de infricosatoare despre adulti care duceau o viata relativ normala in timpul zilei, dar pentru a scapa de stresul cotidian in momentul in care ajungeau acasa intrau intr-un mediu al copilariei creat artificial, toata casa plina de jucarii pentru copii, ei dormind in patuturi care aratau exact ca cele pentru copii doar ca adaptate inaltimii greutatii unui adult, unul dintre ei avea si o bona!!!
Eu nu ma intorc acasa intr-o copilarie creata artificial pentru ca in loc de biberon prefer paharele cu picior lung din sticla si in loc de lapte prefer...se stie putin vin rosu!
Cu toate astea, a fi copil e o stare de spirit pentru ca inseamna a-ti trai viata ludic, frumos, cu zambetul pe buze, cand o iei la tranta si te lovesti la genunchi si iti continui mai departe joaca pentru ca daca stai sa te opresti si sa plangi, pierzi toata distractia.
Chiar daca de multe ori si eu ma regasesc in vorba „Doamne stiu ca imi dai cat pot sa duc, dar te rog nu mai avea atat de multa incredere in mine!” am descoperit ca pe parcursul vietii fiecare om ajunge sa aiba in viata lui sub o forma sau alta ingeri.
Ca e vorba de un copil, ca e vorba de un prieten sau mai multi, ca e vorba de un animal dragut care iti insenineaza ziua, ca e vorba de un strain care iti zambeste cand tu esti incruntat...peste tot sunt ingeri...pe care ii vezi daca esti un pic atent la orice pas in viata ta.
Intr-o discutie cu un prieten de suflet acum doua zile, o discutie in care imi povestea ca se regaseste intr-unul din cele mai fericite momente ale vietii lui...s-a oprit la un moment dat si mi-a zis..”Daca as putea sa iti dau jumatate din fericirea pe care o simt acum, as face-o”. Ei, pentru mine astia sunt ingerii, care ii fac pe oamenii dragi sa iti fie alaturi, sa iti insenineze ziua, chiar daca nu le-ai spus ca in ziua respectiva pe cerul tau se aflau niste nori!!!
Cand eram copil prima rugaciune pe care m-a invatat bunica a fost „Inger, ingerasul meu”, imi placea atat de mult si am crezut atat de mult ca mi se potriveste ca acum vad ca acelui copil, care se afla astazi in trup de adult, i s-au alaturat in viata ingerii...pentru ca a crezut in ei.
Unii vin, altii pleaca, unii raman dar nu esti niciodata singur, iar daca a fi adult inseamna sa nu te mai joci cu petele de culoare (care nu degeaba se poarta din ce in ce mai mult) atunci prefer sa nu ma maturizez niciodata si sa imi traiesc viata cu ingerii care imi sunt dati sa ma insoteasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu